Întodeauna e deprimant să vezi cum ţi se topesc creioanele colorate din cauza căldurii şi încep să se unească între ele. Întotdeauna...
Dacă n-aş ştii aş jura că singurul apartament din Ploieşti fără aer condiţionat e al meu.
luni, august 16
sâmbătă, august 7
joi, august 5
Printre cele mai bizare...
...vise pe care le-am avut
1)Trebuia să mă înscriu pentru SAT şi din nu ştiu ce motiv straniu în loc să intru pe collegeboard şi să procedez ca în mod normal m-am dus la un automat ca alea din metrou de unde se pot cumpăra senvişuri şi mi-am rezervat loc de acolo, apoi am primit o bluză de participare sau ceva asemănător, care a picat pe unde pică mâncarea în general. De aici nu ştiu sigur ce am mai făcut, dar la un moment dat m-am întors la automat şi am încercat să-l fac să-mi mai dea una fără să mă mai înscriu o dată. Pentru că aveam impresia că dacă schimb ţara de pe profil se schimbă şi bluza, m-am înregistrat ca fiind din Australia şi am primit un tricou negru cu un fel de piatra pe el. În orice caz, genial tricoul, când m-am trezit chiar mi-a părut rău că nu-l mai aveam.
2) M-am trezit pe altă planetă într-un fel de hotel banal, cam ca cele de doua stele de prin Mamaia, dar neobişnuit de curat şi de pustiu în interior, şi prin pustiu vreau să spun că pereţii erau gri şi goi şi prin camere erau doar paturi. O mică parte din vis am încercat să-mi dau seama cum de era lumină în cameră cu toate că nu aveam geamuri sau bec. Menţionez că nu mi se părea de loc sinistru, ba chiar mă simţeam în siguranţă şi patul era mai confortabil decât orice pat real în care am stat eu vreodată. Lângă hoteluri, pentru că erau mai multe, de diverse culori, îngrămădite unele într-altele, era o plajă şi puţin mai departe, marea, ambele, şi plaja şi marea, la fel ca hotelul, neobişnuit de curate. Pe cer puteam să văd două luni, deşi era zi şi cald, dintre care una gigantică şi roşiatică. Nu-mi aduc aminte să fi vorbit prea mult sau să fi făcut ceva în visul ăsta, dar am o imagine clara cu mine stând pe plajă şi uitându-mă spre mare, dorindu-mi să mă întorc acasă.
3)Ăsta e mai vechi, de pe vremea când încă mai jucam Morrowind. Eram în joc ( vedeam totul în jur cu fix aceeaşi rezoluţie ca în joc), dacă aş mai juca o dată aş putea să spun cu exactitate şi în ce oraş în funcţie de cladirile din jurul meu. În orice caz, după ce m-am învârtit o vreme printre căsuţe şi poduri şi turnuri, mi-am dat seama că nu ştiu sigur ce sau pe cine anume căutam. Mai târziu am ajuns pe un fel de acoperiş de sticla, deasupra oraşului, de unde puteam să disting vag oamenii de jos, de sub mine, iar prin sticla groasă se ridicau stânci înalte acoperite de ceaţă. Am intrat într-o peştera într-una din stânci şi am găsit acolo nişte camere luminate de torţe pline cu oameni, dintre care unii pareau să fie preoţi, care vorbeau între ei sau îşi vedeau în general de treabă într-un fel de haos bine orgaizat. Am încercat să vorbesc cu unul din ei şi mi-a zis că pot să stau acolo în peşteră dacă vreau, că nu deranjez pe nimeni, dar m-am hotarât până la urmă să mă întorc în oraş şi când am ieşit pe acoperiş să caut o intrare mi-a sunat alarma de la telefon.
Aş putea desigur să mai scriu despre multe altele, dar postul ăsta depăşeşte deja cu mult lungimea normală şi-n plus mai am şi alte lucruri de făcut. O las, deci, pe data viitoare.
1)Trebuia să mă înscriu pentru SAT şi din nu ştiu ce motiv straniu în loc să intru pe collegeboard şi să procedez ca în mod normal m-am dus la un automat ca alea din metrou de unde se pot cumpăra senvişuri şi mi-am rezervat loc de acolo, apoi am primit o bluză de participare sau ceva asemănător, care a picat pe unde pică mâncarea în general. De aici nu ştiu sigur ce am mai făcut, dar la un moment dat m-am întors la automat şi am încercat să-l fac să-mi mai dea una fără să mă mai înscriu o dată. Pentru că aveam impresia că dacă schimb ţara de pe profil se schimbă şi bluza, m-am înregistrat ca fiind din Australia şi am primit un tricou negru cu un fel de piatra pe el. În orice caz, genial tricoul, când m-am trezit chiar mi-a părut rău că nu-l mai aveam.
2) M-am trezit pe altă planetă într-un fel de hotel banal, cam ca cele de doua stele de prin Mamaia, dar neobişnuit de curat şi de pustiu în interior, şi prin pustiu vreau să spun că pereţii erau gri şi goi şi prin camere erau doar paturi. O mică parte din vis am încercat să-mi dau seama cum de era lumină în cameră cu toate că nu aveam geamuri sau bec. Menţionez că nu mi se părea de loc sinistru, ba chiar mă simţeam în siguranţă şi patul era mai confortabil decât orice pat real în care am stat eu vreodată. Lângă hoteluri, pentru că erau mai multe, de diverse culori, îngrămădite unele într-altele, era o plajă şi puţin mai departe, marea, ambele, şi plaja şi marea, la fel ca hotelul, neobişnuit de curate. Pe cer puteam să văd două luni, deşi era zi şi cald, dintre care una gigantică şi roşiatică. Nu-mi aduc aminte să fi vorbit prea mult sau să fi făcut ceva în visul ăsta, dar am o imagine clara cu mine stând pe plajă şi uitându-mă spre mare, dorindu-mi să mă întorc acasă.
3)Ăsta e mai vechi, de pe vremea când încă mai jucam Morrowind. Eram în joc ( vedeam totul în jur cu fix aceeaşi rezoluţie ca în joc), dacă aş mai juca o dată aş putea să spun cu exactitate şi în ce oraş în funcţie de cladirile din jurul meu. În orice caz, după ce m-am învârtit o vreme printre căsuţe şi poduri şi turnuri, mi-am dat seama că nu ştiu sigur ce sau pe cine anume căutam. Mai târziu am ajuns pe un fel de acoperiş de sticla, deasupra oraşului, de unde puteam să disting vag oamenii de jos, de sub mine, iar prin sticla groasă se ridicau stânci înalte acoperite de ceaţă. Am intrat într-o peştera într-una din stânci şi am găsit acolo nişte camere luminate de torţe pline cu oameni, dintre care unii pareau să fie preoţi, care vorbeau între ei sau îşi vedeau în general de treabă într-un fel de haos bine orgaizat. Am încercat să vorbesc cu unul din ei şi mi-a zis că pot să stau acolo în peşteră dacă vreau, că nu deranjez pe nimeni, dar m-am hotarât până la urmă să mă întorc în oraş şi când am ieşit pe acoperiş să caut o intrare mi-a sunat alarma de la telefon.
Aş putea desigur să mai scriu despre multe altele, dar postul ăsta depăşeşte deja cu mult lungimea normală şi-n plus mai am şi alte lucruri de făcut. O las, deci, pe data viitoare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
