miercuri, iunie 30

What the...

Aveam de gând să scriu despre cele trei zile fără net sau telefon pe care le-am îndurat eroic în compania găinilor maro din curtea lu bunică-mea sau despre faptul că găsesc commentul de mai jos oarecum creepy, dar între timp am găsit asta. Nu vreau să par fana Harry Potter super disperata care eram acum caţiva ani, dar sunt mai mult ca sigură că nenea ăla care o dă în judecată pe Rowling încearcă să profite de toată agitaţia creată şi să vândă cat mai multe din cărţile lui (care probabil nu seamănă de loc cu Pocalul de Foc). 
'Adrian Jacobs a vândut doar 5.000 de copii din "Willy the Wizzard"'. Ceea ce mă face să cred că Jo nu a citit oricum cartea şi că dacă ar fi citit-o nu i-ar fi plăcut. În orice caz, dacă personajul principal se cheamă Willy...
Şi rămân de parere că aş fi avut o copilărie mult mai tristă şi mai seacă fără Harry Potter.(şi în acelaşi timp aş fi fost mult mai praf la engleză)

sâmbătă, iunie 26

Împachetează, despachetează, împachetează, despachetează, etc

I'm going to the countryside and I like it. Şi ca să nu mă simt singură îmi iau şi rolele cu mine. Da, rolele pentru care am strâns bani aproximativ un an, de care am jurat că o să am grijă şi că nu o să le târăsc prin praf şi apă şi noroi şi, da mă duc cu ele la ţară, într-unul din locurile cele mai iubite de mine, unde e plin de praf şi apă şi noroi. Şi gâşte.
Dar dacă tot a făcut primaru drum, de ce să nu profit de el? În fond*, în afară de role, nu prea o să am ce face pe acolo.

*  a se deosebi de cuvântul fund

luni, iunie 21

Sxephil rox my sox

Cică în literatura vietnameză exista aşa ceva. Pentru cei cărora le e lene să apese pe link, e un poem de prin 1700 şi ceva numit Povestea lui Kieu, se pare printre cele importante lucrări din literatura Vietnameză. Din ce am citit aici, e despre Thuy Kieu, o tipa ce încearcă să-şi salveze familia măritându-se cu un nene, care din păcate era proxenet :|. Anyhow, mă jur că n-aveam cea mai mică idee că exista aşa ceva atunci când mi-am ales nickname-ul.

Şi, aşa cum am zis puţin mai sus, sxephil rox my sox.

duminică, iunie 20

Înapoi acasă

însă nu pentru mult timp.

dreary = making you feel bored and unhappy.

joi, iunie 10

Îmi place când plouă pe Palatul Cultupii

Se face că ieri am fost la penultima oră de desen de pe anul ăsta şi nu am putut să nu observ cum cursul de orgă de alături, mai precis copiii de la cursul de orgă de alături au încetat a mai scoate sunetele pe care le auzi în mod normal atunci când cineva încearcă să convingă un câine să înveţe chitară şi au început, în sfârşit, să cânte. Recunosc, nu foarte bine, dar progresul e evident, în special pentru cei care i-au suportat tot anul, în fiecare miercuri, de la 4 la 6. Their parents must be so proud... 
În plus, mă jur că dacă la anu, în loc de aceeaşi grupă, or să bage concomitent cu noi o serie noua de începători, îmi bag picioarele în ea de comunicare profesor-elev, elev-elev, şi nu vin la absolut nicio oră neînsoţită de mp3-player. 

Şi da, acolo chiar scrie cultupii. Nu întrebaţi de ce, pur şi simplu aşa stau lucrurile în partea asta a ţării.