Zabir, nu?: ianuarie 2010

duminică, ianuarie 24

Snowy Sunday

Cum se face că atunci când mă doare capul am tendinţa de a bea mai multă apă? Probabil reminiscenţe din copilărie. Îmi aduc aminte de zilele de vară petrecute la ţara, la Brătăşanca, în care printr-o voinţă inexplicabilă de copil refuzam să îmi petrec mai mult de 2-3 ore în casă, cu toate că bălăriile din curtea bunicii se îngălbeneau în semn de protest la adresa soarelui mult prea insistent/persistent. Şi cum stăteam eu pe-afara, bunica mai auzea pe la ştiri cum că în zona noastră s-a anunţat cod galben, portocaliu, mov sau altă culoare a curcubeului şi mă punea să beau multă apă şi să-mi iau pălăria. "Nu bunică, las' că-mi iau şapca! ", şi normal, uitam să-mi mai iau şapca sau să beau apă => insolaţie => dureri de cap.
Probabil de aici legătura.

vineri, ianuarie 15

We're all living in America

Mă aflu la aproximativ o săptămână distanţă de ceea ce mi se pare cel mai ciudat examen de până acum. În primul rând, materia prin care am trecut e atât de diferită de ceea ce facem noi la scoală încât îmi vine sa-mi dau palme când mă gândesc ca subiectele de bac la care lucram cu spor anul trecut şi subject test-urile cu care mă chinui acum se presupun a verifica cunoştinţele la aceeaşi materie. Nu că aş avea ceva cu bac-ul nostru, mai ales în forma actuală cu trei probe, dar cel puţin la fizică ar putea să bage şi ei ceva noţiuni gen red shift pentru că, poate că asta o să vă şocheze, dar examenul aşa cum e el acum e al naibii de plictisitor. Şi ca tot sunt la subiect, aţi văzut ce vor să bage într-a opta în loc de Teste Naţionale? Cred că acum se cheamă Evaluare Naţională (de ce îi schimbă mereu denumirea rămâne un mister pentru mine). Mă rog, indiferent de asta, ar trebui să căutaţi nişte subiecte şi să le citiţi. Mie cel puţin mi se par interesante, în orice caz o idee mult mai bună decât ce se dădea până acum şi mă miră oarecum faptul că atât de multă lume se plânge de ele în loc să recunosacă măcar că în sfârşit avem ocazia să scăpăm de toate cărţile de comentarii, în special soţii Popa (no hard feelings, dar oribila mai e cartea aia).

Dar încep să bat câmpii. Revenind la ce ziceam, în afară de modul dubios (în sensul cât se poate de bun al cuvântului) în care se predă în State, ce mi se mai pare ciudat e că nimeni nu pomeneşte nimic de examen şi de foarte rapida apropiere a acestuia. Cu alte cuvinte, nu se mai crează atmosfera aia de teroare, specifică claselor a VIII-a si a XII-a alimentată constant de profesori şi colegi, lucru perfect ok la prima vedere. Totuşi, cu cat se apropie examenul cu atât încep să cred că toţi cei din jurul meu fac parte dintr-o conspiraţie menită să mă facă să uit de el, sau poate chiar mai rău, poate că lor chiar nu le pasă, poate că în ziua în care eu o să fiu în sala de examen, ei or să se uite liniştiţi la televizor sau or să doarmă sau or să se plimbe cu rolele. Cu cât e mai adevărat cu atât mai trist.

Şi singurul lucru care ar putea să mă bine dispună este un banc sec.
Peste şapte zări, peste şapte mări şi peste şapte munţi stătea Împăratul Roşu. Într-o dimineaţă Împăratul Roşu deschide fereastra şi zice:
-Băi da' departe mai stau!

joi, ianuarie 14

Diacritice, măi

Aşa cum sugerează şi titlul, mă apuc să scriu cu diacritice. Gata! Mă pun pe scris cu diacritice. Yup. Aşaaa. Nu mai am nevoie decât de un subiect. Ok. Articol scris cu diacritice in progress...

Poate mai târziu.

Apropo, cuvântul mişto chiar n-are farmec fără ş.

sâmbătă, ianuarie 9

18

Blogul meu este de acum major :)

Pardon, se pare ca nu inca. Ma rog, are cel putin dreptul sa conduca un scooter...

vineri, ianuarie 8

The day before tomorrow

Draga cititorule ipotetic, nu stiu cat de mult te intereseaza urmatorul subiect, dar consider ca lumea are dreptul sa afle raspunsul la urmatoarea intrebare nerostita, cel putin in prezenta mea, insa gandita de multi:'Cine castiga? Somnul sau plictiseala?'. Concluzia la care am ajuns (pe cale experimentala, bineinteles) este ca somnul castiga intotdeauna detasat, in toata splendoarea lui de nevoie fundamentala a mamiferelor recunoscuta stiintific. Intr-adevar, constientizarea propriei stari de profunda plictiseala atunci cand mori de somn e similara incercarii de a rezolva probleme de mate (d-alea naspa, alea pe care nu le gasesti in manual, pe care ti le da profu dracu stie de unde) pe stomacul gol, deci foarte improbabila.

Poate ca ai inceput sa te intrebi ce m-a apucat. Pai, in esenta, nu fac decat sa imi storc creierii incercand sa gasesc un motiv pentru care sunt obligata sa stau 6 ore pe zi la scoala cu toate ca nu prea se fac decat mate si engleza (adica 7 ore din cele 30).Concluzia este: tot timpul asta petrecut contempland firele de praf nu a fost total pierdut, caci am ajuns, doar, la o concluzie (see above).

luni, ianuarie 4

...

Clar, sunt pe cale de a deveni prima victima a poluarii fonice. Stie cineva de unde au venit toti omuletii astia dubiosi deghizati in profesori, de ce nu ne lasa in pace si cum scapam de ei? De ce sunt atat de tristi si de frustrati si, mai important, de ce simt nevoia sa ne impartaseasca si noua opiniile lor politice?Probabil ca ar inceta daca am reusi cumva sa le transmitem ca sincer, sincer, sincer nu ne pasa. Anyway, scoala are totusi avantajele ei, cum ar fi faptul ca pot sa imi reiau un mai vechi hobby, si anume acela de a hoinari pe strazile orasului la 7 dimineata.

duminică, ianuarie 3

...

Mana mea dreapta are cinci degete. Nimic deosebit pana acum, majoritatea populatiei globului se afla in aceeasi situatie cu mine, ba chiar mai mult, mana mea stanga are tot cinci degete si, din nou, majoritatea lumii la fel. Anul asta o sa dau cinci examene. Naspa...

Schimband subiectul, 2010 e un numar frumos, dar nu mai frumos decat 2048. Concluzie: stop pretending you're so god damn special.

sâmbătă, ianuarie 2

Un an nou fericit si toate cele

Zabir, nu?