We're all living in America

Mă aflu la aproximativ o săptămână distanţă de ceea ce mi se pare cel mai ciudat examen de până acum. În primul rând, materia prin care am trecut e atât de diferită de ceea ce facem noi la scoală încât îmi vine sa-mi dau palme când mă gândesc ca subiectele de bac la care lucram cu spor anul trecut şi subject test-urile cu care mă chinui acum se presupun a verifica cunoştinţele la aceeaşi materie. Nu că aş avea ceva cu bac-ul nostru, mai ales în forma actuală cu trei probe, dar cel puţin la fizică ar putea să bage şi ei ceva noţiuni gen red shift pentru că, poate că asta o să vă şocheze, dar examenul aşa cum e el acum e al naibii de plictisitor. Şi ca tot sunt la subiect, aţi văzut ce vor să bage într-a opta în loc de Teste Naţionale? Cred că acum se cheamă Evaluare Naţională (de ce îi schimbă mereu denumirea rămâne un mister pentru mine). Mă rog, indiferent de asta, ar trebui să căutaţi nişte subiecte şi să le citiţi. Mie cel puţin mi se par interesante, în orice caz o idee mult mai bună decât ce se dădea până acum şi mă miră oarecum faptul că atât de multă lume se plânge de ele în loc să recunosacă măcar că în sfârşit avem ocazia să scăpăm de toate cărţile de comentarii, în special soţii Popa (no hard feelings, dar oribila mai e cartea aia).

Dar încep să bat câmpii. Revenind la ce ziceam, în afară de modul dubios (în sensul cât se poate de bun al cuvântului) în care se predă în State, ce mi se mai pare ciudat e că nimeni nu pomeneşte nimic de examen şi de foarte rapida apropiere a acestuia. Cu alte cuvinte, nu se mai crează atmosfera aia de teroare, specifică claselor a VIII-a si a XII-a alimentată constant de profesori şi colegi, lucru perfect ok la prima vedere. Totuşi,  cu cat se apropie examenul cu atât încep să cred că toţi cei din jurul meu fac parte dintr-o conspiraţie menită să mă facă să uit de el, sau poate chiar mai rău, poate că lor chiar nu le pasă, poate că în ziua în care eu o să fiu în sala de examen, ei or să se uite liniştiţi la televizor sau or să doarmă sau or să se plimbe cu rolele. Cu cât e mai adevărat cu atât mai trist.

Şi singurul lucru care ar putea să mă  bine dispună este un banc sec.
 Peste şapte zări, peste şapte mări şi peste şapte munţi stătea Împăratul Roşu. Într-o dimineaţă Împăratul Roşu deschide fereastra şi zice:
-Băi da' departe mai stau!