In search of a better title

Mă plictisesc. În mod normal gândurile de genul ăsta nu mă sperie, doar sunt obisnuită de mică să am un leac la îndemână, aşa just in case. La început erau desenele animate, apoi filmele, presupun, sau poate şi emisiunile idioţeşti la care mă uitam, în final cărţile şi muzica. Ceea ce mă disperă în ultima vreme e nevoia bruscă pe care o simt uneori, atunci când ascult muzică, de a înăbuşi orice sursă de zgomot, căci într-adevăr în momentele de genul ăsta le percep mai mult ca zgomote decât sunete. Şi-apoi dacă e linişte devine şi mai evident. Mă plictisesc. Vreau să merg undeva, să fiu undeva şi dacă se poate să rămân acolo. Cu alte cuvinte, mă aştept, îmi doresc de fapt ca într-o dimineaţă ca oricare alta să mă trezesc şi la capătul patului să găsesc un buton mare şi roşu pe care să scrie fastforward.        

Banc sec: a început şcoala.

A brief history of pretty much everything