Tru' story

Faptul că ceea ce urmează să vă povestesc e complet adevărat ar trebui să ridice câteva semne de întrebare greu de ignorat cu privire la sănătatea noastră mentală şi la directia în care se îndreaptă lumea în care trăim (cu sau fără voia noastră).

Se face că era vară. Vară şi cald şi frumos, iar eu eram in vacanţă, just minding my own business, just killing time, când am observat cu oroare că sunt urmarită de un cactus. Pe bune. Cactusul pur şi simplu se holba la mine, nu mă scăpa din priviri. Acum, nu ştiu sigur ce îi face pe oameni să creadă că pot îmbunătăţi aspectul unui cactus lipindu-i nişte ochi a la Tom şi Jerry, dar, sincer, nu cred că e o idee bună. Şi, în caz că vă intrebaţi, erau lipiţi acolo destul de bine, atât de bine încât i-am lăsat aşa de frică să nu vătămez săraca plantă fără nicio vină. Dar povestea nu se termină aici. În mod normal aş fi uitat cu totul de întâmplare, însă, trecând pe la mătuşi-mea, n-am putut să nu observ într-un colţ al camerei, înghesuit bine, bine un cactus, cu ochi, barbă lungă şi albă şi căciuliţă de Moş Crăciun.

Nu sunt sigură de informaţiile mele, însă cred că creatorul hidoşeniei jumătate cactus, jumătate Moş Crăciun şi jumătate Mickey Mouse ar putea fi condamnt cu uşurinţă la moarte în mai multe republici islamice pe motiv de blasfemie. Which is kind of saying something, but then again, it doesn't really say that much.